POPAS ÎN LUMEA BASMULUI

CARTE DIGITALĂ

-CREAȚII ALE ELEVILOR DE CLASA A VI-A DE LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ "MIHAI EMINESCU" BUHUȘI, JUD. BACĂU ÎN COLABORARE CU ELEVI DE LA GIMNAZIUL VIIȘOARA, REPUBLICA MOLDOVA

                          Decizia care i-a schimbat viata

                                                                                      Bran Daria

                                                                                       Ursache Cristina

Iacob Andreea

                                       Școala Gimnaziala Mihai Eminescu Buhusi

Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

 Undeva, într-o pădure, într-o jumătate de coajă de nucă, locuia o gărgărită care avea puteri magice. Cu bulinele sale negre, imprimate pe spatele rosu, cu niste antene lungi si cu niste aripi imense, străbătea in fiecare zi tinuturile acelei păduri cu speranta că-si va găsi un prieten de dimensiunile si specia ei.

Sunt așa de singură!!!

Mai scutește-mă!

Asa că într-o zi, fiind decisă pană-n varful unghiei, porni la drum cu hotărârea de a nu se mai întoarce

până când nu-și va găsi un tovarăș.

                Aceasta se pregăti, luându-și cu sine ceva de-ale gurii si inima-n dinti. Poposi la marginea unui pod cu o apă care se zvonea că este vindecătoare de orice, inclusiv de pata sa pe inimă, asa că se dădu cu apa aceea fermecată pe față și își puse o dorință........

-Apa magică si misterioasă, dacă vei vrea să-mi îndeplinești cea mai mare dorință, si anume aceea de a nu muri singur pe lume, răspunde-mi, dându-mi un semn că dorința mea se va îndeplini.

Și apa îi răspunse;

-Ti-aș da un semn, dar mai întâi dă-mi și tu un semn și acela că îți doresti cu adevărat un frate de cruce.

-Ți-as da dacă aș putea... Atunci stătu puțin pe gânduri...Dar cum îți pot dobândi?

-Sacrificându-te sau chiar murind pentru el, să faci sacrificii mari pentru acesta...,dacă te-ai angaja în slujba de a-l purta in spate toată viața cât vei mai trăi, îți voi da acest har...

-O voi îndeplini dacă așa îți este voia...,spuse gărgărița noastră.

După ceva timp de cand gărgărita intră in slujba de a-si purta tovarăsul in spinare, au inceput să-i apară niste dureri de spate groaznice.

-Fie-ti milă de mine si dă-te jos din spatele meu, ca asa tare ce am obosit...

-Promisiunea e promisiune!N-ai ce face!

AUUUUU!!!!!!

Promisiunea e promisiune!!

Atunci gărgărita isi făcu un plan in minte si acela de a scăpa de amandoi. Într-o noapte cu luna plina, merse să sece acea apă miraculoasă care mai deg,rabă decat să-ti aducă bucurii, iti aducea dureri insuportabile de spate. Dar trecand si uitand de toate astea, să ne intoarcem la povestea noastră........

      Documentandu-se dintro carte mai veche ,pentru că acestuia ii plăcea să citească, aflase că la constructia acestei ape a fost pusă o panză dedesupt care, dacă se rupea, apa se evapora instant, asa că asta facuse......

Intr-o noapte de 17, aceasta reusise să rupă panza, astfel scăpand de promisiune, reusind sa se lupte si cu ciclonii care pazeau apa magica.

Patule, tu ești singurul meu frate de cruce!!!

                      Corbul și portalul secret

                                                               Ursache Cristina

                        Rusu David-George

 Școala Gimnaziala Mihai Eminescu Buhusi

Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

Clara avand ca pasiune cititul,fiind captata intr-o poveste despre dragoni,spiridusi si zane,parca tot mai tare se adancea in poveste.Pana cand usor,usor facuse parte din povestea pe care recent o citise.

  ---O,nu!Sunt captata in aceasta carte!AJOTORR!!!!!

    Aceasta strigase asa de tare incat un gargaun o auzise.

Nu îmi vine să cred! Sunt în...POVESTE!!!!!

Si o duse intr-un sat plin de fiinte ca el,unde toti de uitau ciudat la ea pentru ca nu mai vazuse fiinta umana.

      ---Dati-mi drumul!!!!!striga speriata Clara noastra.

       ---Daca nu ne spui cum ai ajuns aici,intr-o lume unde nu exista urma de fiinta umana,vei sta pe vecie intr-o colivie cu niste corbi flamanzi,daca vei supravietui..........

      ---Dar habar n-am cum am ajuns aici........Citeam si dintr-o data m-am trezit intr-o lume staina..........

---Eu unul nu te cred!spuse unul dintre gargauni.Daca nu ne spui adevarul,de unde vii,cum ai ajuns aici si ce cauti,in colivie iti vor putrezii ciolanele!Ai inteles?

   ---In primul rand,vin din lumea oamenilor,in al doilea rand,nu caut nimic,sunt total pierduta in aceasta lume si v-am mai spus,NU STIU CUM AM AJUNS AICI!!!!!!!Voi chiar nu intelegeti?!Nu vreau nimic de la voi,vreau doar sa ma intorc acasa.

Am cam dat-o în bară...

---Poate are dreptate!spuse in alt gargaun.Daca nu dorese nimic de la noi,decat sa scape cat mai repede din aceasta lume,eu spun s-o ajutam....Cine este deacord cu mine?

      ---Eu!!!!strigara toti in cor.

Toti erau deacord in afara de gargaunul care o interogase prima data.Dar minoritatea se supune majoritatii,asa ca nu avu ce face in a se impotrivi,dar era pe cont propriu.

           Acestia nu prea stiau cum s-o duca pe cealalalta lume,asa ca decisera sa mearga la cea mai inteleapta fiinta de pe acel taram.

Iar cea mai inteleapta fiinta de pe acel taram era in corb care avea 300 de ani,de aceea trecuse multe pe la urechea sa.

     ---Buna ziua,domnule corb!Stiti cum pot pleca inapoi pe lumea oamenilor?Aceasta este cea mai profunda dorinta a mea.....

     ---Pe lumea oamenilor zici,maica?

     ---Da!

    ---Am auzit de ea,dar nu stiu nicio solutie pentru a ajunge acolo.......

     ---Nuuuu,sunt blocata aici pe vecie......

Aceasta planse asa de tare incat a format un portal din lacrimi.Nici de data aceasta nestiind cand s-a teleportat,s-a trezit dintr-o data in lumea sa,alaturi de familie si de prieteni.

    *Corbul cel intelept*

  ---Eu stiam calea spre lumea oamenilor,dar daca plangea fals nu avea niciun efect.

Nu mă mai ating niciodată de o carte!!!!

Evadarea

Colbu Lidia-Ruth

Amariei Giulia

Lupu Alexandru

Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu" Buhuși, județul Bacău

Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

De mult,  în apropierea Egiptului, în Golful Acaba, trăia un demon al apei numit Lamashtu, închis de Ra în urmă cu trei mii de ani , pentru că tulbura liniștea egiptenilor. De atunci, Egiptul nu a mai fost chinuit niciodată , dar Lamashtu nu a închis un ochi în toți acești ani ,ci s-a chinuit să găsească o 

cale de scăpare cu ajutorul ucenicilor care îl slujeau , iar acum era aproape de evadare, mai mult ca oricând. 

La răsăritul soarelui în cea de-a doua zi are să evadeze cu ajutorul Adormitului, un alt demon, care îi rămăsese dator în urmă cu câteva milenii, atunci când l-a ajutat la înfrângerea  fraților  Pandava.

   Înștiințat de Horus, Ra îngrozit , nu știa cum să rezolve problema, pentru că atunci când l-a închis pe Lamshtu, a făcut-o cu ajutorul înțeleptului Thot. Acum singura soluție era să se folosească de un pământean pentru a-l înfrânge pe demon.

Oare ce să fac???

La marginea orașului Cairo, trăia o fetiță numită Sephora. Într-o seară, în timp ce se pregătea să se culce, a auzit ceva la fereastră. Curioasă deschise geamul și în fața ei se afla o maiestoasă, străveche pasăre Ibis, care ținea în cioc un bilet. Pasărea întinse scrisoarea spre ea, în semn să o ia. Îngrozită și confuză, Sephora luă biletul frumos împachetat cu o emblemă, pe care o mai văzuse în manualul de istorie. Deschise biletul și începu să citească.

Ce s-a auzit???

Salut Sephora! Eu sunt Ra! (te rog să mă crezi). Urcă-te pe ibisul, pe care ți l-am trimis! El te va duce la mine! Nu am timp de mai multe explicații! Știu că cer pre mult, pentru că s-ar pute nici să nu crezi în mine, dar am încercat să îți aduc o dovadă, emblema de pe plic, pe care o foloseam eu acum câteva sute de ani în ură, pe când eram rege al Egiptului. Cred că ai recunoscut-o!

                 Cu mari rugăminți, Ra! 

În  lumea de dincolo, Ra urmărește nerăbdător, prin cristalul lui fermecat, pasărea ibis, care i-o aducea pe noua tovarășa de luptă. Pasărea a aterizat cu bine în sala tronului, însă pasagera se pare, că nu e la fel de bine, ci mai mult confuză. 

- Bună, Buu ...nă seara! Sau cred că așa se salută pe aici!? spuse timidă fetița .

 -Salut, Sephora! rosti Ra cu un glas blând. Să mă scuzi pentru așa zisa răpire înștiințată, dar chiar nu am avut și nici nu avem timp de explicații! Totuși, am să îți spun despre ce e vorba....

B...Bună sea...seara!!

  -Stați liniștit, doo ..., domnule Ra, până la urmă a fost alegerea mea să vin aici! spuse Sephora cu o voce hotărâtă. 

-Da, daa... cred că ai și tu dreptate în felul tău! Acum  să îți zic pe scurt ideea. În adânc există un demon Lamshtu, care are să evadeze și să provoace haos în Egipt, iar tu trebuie să mă ajuți să îl înfrâng.

 -Bine atunci! Sunt la dispoziția ta, sire! rosti Sephora, parcă uimită și ea de ce a spus.

-Ai adus vești!? întrebă Lamashtu nerăbdător.

 -Sire, ăăă... pâi, ăă... încă nu am nimic nou! spuse aproape șoptit Lamri, sfetnicul. 

 -Cum adică nimic nou? rosti furios stăpânul peșterii întunecoase din adânc.

 -Pâi, sire, se pare că Ra de undeva că înălțimea ta ai posibilitatea să evadezi în a treia zi cu ajutorul Adormitului, spuse Lamri panicat. 

 -Bine, am înțeles! Dar asta ce legătură are cu iscoditul?

Vești?!

Nu prea...

-Sire, Ra, a invocat o vrajă care nu ne permite nouă să intrăm în împărăția lui. 

 -Of! M-a prins Ra! Mereu are câte o capcană surpriză! Oricum și așa vom continua, totuși cu un risc. Asta ne dă mai multe motive să fim precauți!! 

 -Și în cazul ăsta,  cum vom proceda!? spuse sfetnicul așteptând să i se dea o poruncă.

-Nu știu exact, dar nu mă interesează asta! Mă interesează dor dacă Adormitul a pus mâna pe piatra lunii! 

 -Spune că mâine în zori are să ajungă la piramida unde e piatra, dar nu vă îngrijorați! A spus că se încadrează în trei zile, îl liniști sfetnicul pe Lamashtu. 

 -Îm... Bine atunci, sper să se ținăde cuvânt! spuse Lamashtu încheind discuția și ieșind din încăpere. 

În sala tronului, timpul părea să stea în loc. Nimeni nu progresa cu nimic în privința luptei cu Lamashtu.

 -Trebuie să facem ceva! Nu se poate să stăm pur și simplu, când știm ce ne așteaptă, spuse Ra hotărât. 

 -Sire, vă dau dreptate, dar cum am putea proceda!? Ultima dată când l-ați închis pe Lamashtu ați făcut-o cu ajutorul înțeleptului Thot, iar el acum se odihnește în lume de dincolo, spuse gânditor Oz, sfătuitorul regelui.

-Trebuie să existe o cale! rosti Ra aproape țipând de îngrijorare. Hm... tocmai eu, regele zeilor, nu știu să intru în lume de dincolo!? spuse Ra nervos.

 -Nu e nimic înălțimea ta, sigur în bibliotecă există vreun papirus care să ne spună cum să procedăm! anunță Oz.

-Da, Daa... Sigur! Of... oare de ce nu m-am gândit!? spuse Ra puțin mai liniștit. 

 La o bătaie din palme a lui Oz bibliotecara Nut era acolo.

-Nut, avem nevoie mai mult decât urgent de un papirus di bibliotecă, care să ne spună cum să ajungem în lume de dincolo, mai precis la Thot. porunci oz. 

 -Sigur! O clipă! spuse Nut și dispăru din cadrul ușii.

* *

 În celălalt capăt al palatului, Sephora era condusă de o slujnică într-una din camerele vechi și nefolosite de sute de ani. 

 -Camera 582! anunță servitoarea.

-Ou! Mulțumesc, doamnă! spuse Sephora timidă. 

 -Nu ai pentru ce! Bine atunci, fă-te comodă! spuse femeia dând să plece. 

 -Doamnă...

 -Da!?

-Unde e Ra!? Nu vreau să întârziem cu planurile de luptă! spuse Sephora cu un simț al responsabilității. 

 -Nu-ți fă griji! Tocmai acum Ra cu sfătuitorul său caută soluții în biblioteca palatului și după ce găsesc rezolvarea, te vor anunța și veți pune planul în practică.Până atunci, tu ar trebui să te odihnești și nu uita că în dulap sunt niște haine schimb!

-Ok! Mulțumesc, dar cred că mă simt comod cu hainele mele.

-O! Nu! La noi misiunile nu se pot face decât îmbrăcat în costumele speciale din mătase.

 -Bine, atunci! Sigur o să mă acomodez cu ele!

 -Ai la dispoziție 4 ore, după care te va trezi un tigru, care mai nou va fi animalul tău de companie, numai în lumea noastră.

 Slujnica nu își mai luase rămas bun și plecă, trântind ușa veche pe care era gravat nr.582.

Nu pot dormi!

Sephora se aruncă pe patul ușor aspru, pe care erau gravate desene care nu îi erau cunoscute fetei. În partea dreaptă a patului se afla o comodă din lemn de palmier, pe care erau așezate diverse statui și un plic. Trecând cu vederea peste obiecte, Sephora deschise micul sertar în forma unui șarpe. Înăuntru era o carte groasă, o piatră diamant, un inel cu cap de tigru și un obișnuit băț.Pentru că nu avea somn din cauza incidentelor trecute, fat scose obiectele și le înșiră pe masa din balconul dormitorului.

                                      Cavalerul și Balaurul 

                         Andrei Andrei

Hârlea Alexandru

Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” Buhuși, jud. Bacău

Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

Trăia odată, într-un regat de la marginea pământului, un cavaler curajos, care ducea dorul unei misiuni imposibile, prin care să își demonstreze sieși calitățile. Așa că merse la bunul împărat pentru a-i cere o misiune greu de dus la sfârșit.

        -De jumătate de lună un balaur tot nu ne dă pace. Te voi trimite acolo și îl vei învinge.

         -Am înțeles!

      Cavalerul s-a dus la un meșteșugar ca să îi facă o sabie si niște cuțitașe. Meșteșugarul i-a spus că îi trebuie materiale: O lamă de aur, o bucată de lemn păzită de gardienii de argint și o piatră. Cavalerul îndată plecă după materiale. Prima dată a luat piatra , cea ce nu a fost așa greu deoarece pietre sunt peste tot. Dar greul a venit când a trebuit să se ducă după bucata de lemn. Ajuns în peșteră el s-a întâlnit cu cei doi gardieni de argint.

          -Ce faci tu aici?

           -Am venit să rup o bucățică din lemn.

            -Ca să faci asta trebuie să treci de noi.

       Cavalerul își scoase sabia și începu lupta. Cei doi gardieni își luă și eu buzduganele și începu. În aer erau numai scântei și praf. Lupta a durat trei zile și trei nopți, dar în final, cei doi gardieni pierdută lupta. Cavalerul nostru mai avea nevoie numai de lama de aur.

  Aceasta era situată în mijlocul unui vulcan, dar cavalerul nostru, după o lungă și grea călătorie obținu lama. Și în dată meșteșugarul începu să facă armele.    

         -Nu te duce!! Spuse un om aproape mort.

              -De ce???

              -Acolo este un balaur cu șapte capete.

              -Eu îl voi învinge! Spuse cavalerul.

               -Mult succes! Spuse bietul om.

          În clipa când a ajuns acolo balaurul cu șapte capete sări pe el. Cavalerul își scoase sabia din teacă și îi tăie un cap. Dar îndată după ce îi tăie un cap cavalerul, începu să scuipe foc. Cavalerul puse în fața sa sabia ca să nu îl atingă focul.

                -Mă mir că ai scăpat! Spuse dragonul.

                 -Nu doar a să scap, a să te înving. Spuse tânărul cavaler.

         Balaurul se îndreptă spre el , dar cavalerul scoase un cuțit și îl băgă în burtă. Balaurul urlă de durere dar nu muri. Cavalerul nostru luptă cu acel balaur trei zile și trei nopți, până când balaurul căzu frânt la pământ. După ce cavalerul la omorât, a plecat la castel.

                  -Ai reușit? Spuse regele.

                 -Da, am reușit.

                  -Îți voi da un cufăr plin de aur!

          Și din ziua cea nu a mai venit niciun balaur

                                                           Zeița Iubirii

                                                                                                                   Cuptor Maria

Oprea Maia

                                  Școala Gimnazială "Mihai Eminescu" Buhuși, jud. Bacău

                                                                     Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

      A fost odată, că, știți cum e, dacă nu era, nu se mai povestea, o Zeiță a iubirii. Pe numele ei, Imona, era o fată foarte frumoasă, care îl avea ca frate pe Cupidon. Ei, împreună, uneau suflete și creau noi cupluri. Treaba mergea foarte bine, până într-o zi, când, Imona a avut de-a face cu o dezamăgire.

         Cum erau ei purtați pe aripile vântului, deasupra mărilor și țărilor, departe de pământ, dar aproape de iubire, Imona văzu o fată tristă, plângând în pumni, pe-o bancă. Inițial, Zeița s-a gândit să facă ce făcea de obicei ~scotea din săculețul cu inimi o săgeată ascuțită la un capăt, în care-i înfiptă o inimă. Însă, când să apuce o săgeată, a constatat că sacul era gol-goluț! Aceste unelte speciale erau aduse tocmai de pe Tărâmul Florilor. Au trecut zile, nopți, dar, Imona tot n-avea cu ce să-și facă munca. 

      Într-o zi, frățiorul ei, Cupidon, îi făcu o surpriză Zeiței ca să nu mai fie supărată. In timp ce ea dormea, Îngerul a luat-o pe umerii lui și, plutind aproape toata noaptea, a dus-o taman până pe Tărâmul Florilor. Dis de dimineață, Imona s-a sculat cu marea minune-n fața ochilor ei ca doua coacăze negre. 

Uimită de surpriza fratelui ei, fata înhăță câteva săgeți, cât să-și umple sacul și dă să plece înapoi spre lumea indivizilor. Tăind aerul cu aripile lor lungi, Imona avea sacul plin, dar, un vultur pleșuv, venind prin spate, i-a înșfăcat tolba fetei și se făcu nevăzut! Spaimă! Ce-i de făcut?? Fără să mai stea pe gânduri, Zeița s-a întors hotărâtă la câmpul pe care creșteau săgețile ca și florile și luă altele și le ascunseră sub aripi, fiindcă, oricum era purtată în vânt de Cupidon. 

      Totul s-a terminat cu bine, cu tolba plină și, de atunci, Zeița e foarte atentă când își face plinul cu săgeți! 

Umbra misterioasă 

Țoc Ioana

Școala Gimnazială "Mihai Eminescu" Buhuși, jud. Bacău

Prof. îndrumător: Găină Lăcrămioara

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti ,o prințesă frumoasă pe nume Lena. Lena locuia in Regatul de cristal alături de parinții săi,regele si regina și de cei 4 frați ai săi.Într-o zi,ea se decise să pornească la o plimbare cu calul său prin pădurea fermecată.Plimbandu-se spre fântână cu apa limpede, observă în reflexia apei o siluetă misterioasă de barbat.Lena a ramas uimită și nu știa cum să reacționeze. Silueta dispăru îndată ce o zări pe tânără. Aceasta s-a întors la palat, unde le-a povestit părinților săi cele întâmplate. Părinții acesteia au crezut-o,iar peste câteva zile aceasta a mers impreuna cu tatăl ei la fântână,unde, ce să vezi, nu mai era urmă de acea siluetă. 

Peste trei zile și trei nopți, veni din nou la fântână, unde găsi silueta.Teribila umbră deveni un balaur cu șapte capete, care scotea flăcări pe nas. Lena fu îngrozită de acest monstru, dar un șoim trecu pe acolo și, ce să vezi, îi aruncă Lenei o sabie de cleștar. Văzând că prințesa deține sabia, monstrul începu să bată cu labele de trei ori în pământ și acesta se crăpă. Dar eroina noastră nu se lăsă mai prejos și tăie cerul în două cu sabia sa, de ieșiră toate ploile și furtunile din el. Balaurul fu străpuns de fulgere și tunete, până când căzu la pământ și se prăpădi. Din sângele său se formă o baltă din care ieși un print fermecător de care Lena se îndrăgosti foc.

              Uite așa, prințesa noastră se căsători cu prințul cel chipeș și trăiră fericiți

 până la adânci bătrâneți.

Sara și calul Filip

                                               Gorodenco Arina

I.P. Gimnaziul Viișoara, 

Raionul Glodeni, Republica Moldova

Profesor: Munteanu-Badîl Veronica

  A fost  odată o femeie și un bărbat și aveau o fetiță Sara.Ei trăiau foarte săraci .Aveau un cal cu care se duceau la pădure să aducă lemne.Când părinții plecau în pădure o luau și pe Sara.În timp ce părinții stângeau vreascuri Sara aducea calului cele mai frumoase ierburi  și flori deoarece ea nu avea jucării.Într-o zi a venit slugii unui boier și au spus că boierul a dat ordin să vă luăm calul.Părinții nu au vrut să îl dea ,fiindcă era unica supravețuire a lor .

Slugii boierului au spus dacă nu dați calul vă luăm fata .Sara a ieșit  din casă și a spus :

-Mamă și tată mă duc eu, vreau să rămână calul pentru voi ,

că aveți multă nevoie de el.

La curtea boierului Sara era slujitoare .După o zi de muncă seara ea ieșea în curte și cânta.Și cântând așa a auzit din depărtare un nechezat cunoscut.Așa multe seri eșea și se gândea la părinți și la calul ei.

  Într-o seară deasupra capului zbura o umbră mare .Ea s-a uitat în sus și a văzut calul ei Filip cu aripi și cu un corn de aur în frunte.Ea era foarte bucuroasă  de sosirea lui dar și mirată cum un cal simplu poate avea aripi  și un corn.Când a auzit boierul că vine la Sara un cal zburător ,a dat ordin să-i prindă calul.