Regina Elisabeta I

Elisabeta I a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor .Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură „că îi va purta de grijă până la moarte.”

Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.

Primii ani de domnie

Elisabeta devine regină după moartea surorii sale, la vârsta de douăzeci și cinci de ani. În ajunul încoronării, trecerea Elisabetei prin oraș este întâmpinată cu bucurie de mulțime, iar răspunsurile ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori.

Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, ar comuniunea este celebrată de capelanul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză

Expansiunea teritorială și explorările

Sub domnia Elisabetei I, Anglia a cunoscut o expansiune semnificativă în domeniul comerțului și al explorărilor. A sprijinit exploratori ca Sir Francis Drake și Sir Walter Raleigh, care au căutat noi rute comerciale și teritorii pentru Coroana Engleză. De asemenea, în timpul domniei sale, Anglia a devenit o putere marină respectată, având un rol esențial în înfrângerea Flotei Invincibile spaniole în 1588. Această victorie a fost un moment crucial în consolidarea statutului Angliei ca putere globală.

Relatiile externe

În ceea ce privește politica externă, Elisabeta a navigat cu mare abilitate între marile puteri ale vremii. A avut conflicte cu Spania, dar și cu Franța. Relațiile cu Spania au fost tensionate din cauza rivalității economice și religioase, iar conflictele s-au intensificat după ce Elisabeta I a sprijinit mișcările de revoltă din Olanda împotriva dominației spaniole. De asemenea, regina a susținut diverse conflicte în care s-a implicat direct sau indirect Anglia, și a fost recunoscută pentru abilitățile sale diplomate.

Elisabeta I a murit pe 24 martie 1603, după o domnie de 44 de ani. Moartea sa a marcat sfârșitul dinastiei Tudor, iar ea a fost succedată de Iacob I al Angliei, care a fost din dinastia Stuart. Deși nu a avut copii, Elisabeta a lăsat în urma sa un regat puternic și prosper. Moștenirea sa a fost una importantă, iar contribuțiile sale în domeniul politic, cultural și militar continuă să fie apreciate.

În concluzie, Elisabeta I a Angliei rămâne una dintre cele mai importante figuri istorice ale Angliei și ale lumii, fiind un simbol al stabilității politice și al înfloririi culturale din perioada Renașterii.