Putna, vara

Putna, iarna

Prin Edictul de la Milano, creștinismul devine religie liberă și cultul icoanelor atinge proporții fără precedent. De aceea în secolul al VII-lea, la al doilea sinod trulan sau al cinci-șaselea ecumenic, convocat de împăratul Justinian al II-lea în anii 691-692, la Constantinopol, se hotărăște ca de acum înainte Mântuitorul să nu mai fie zugrăvit pe icoane în chip de miel, ci „după chipul Său omenesc”, argumentându-se că Dumnezeu însuși, pentru a Se revela oamenilor, a luat o asemenea înfățișare.

Mănăstirea Putna, așezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima și cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan Cel Mare și Sfânt și străjuiește, de peste cinci veacuri, ținutul legendar al Bucovinei.

Concepută dintru început ca necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăpostește paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparținând familiei Mușatinilor. Lucrat din porunca sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veșnicele locașuri, mormântul Bine-Credinciosului Voievod Ștefan se află în partea de sud a gropniței.