Era o zi ca oricare alta, Andrei, un băiat orb, mergea în drum spre școală. Faptul că era orb nu îl împiedica prin nimic să facă ce dorea sau ce trebuia. El putea să să se joace, să învețe și multe altele. Ca toți ceilalți copii.

   Cu toate astea... În fiecare zi când ieșea din casă, un grup de copii se lua de el pentru ca nu putea vedea.

   „Este luni totuși...” Își spuse Andrei. „Traficul e greu și peste tot e aglomerat. Poate că nu o să mai trebuiască să mă întâlnesc cu ei azi... Poate?”

Alexandra Iuliana Cucuteanu

   Spera în zadar. Grupul tot a venit, tot și-au bătut joc de el și tot cu fața pe pământ l-au lăsat.

    Andrei chiar nu înțelegea! „Ce le-am făcut așa de rău ca să merit asta? Nici nu îi întâlnesc în afara străzii ăsteia!” gândea el. Dar nu știa că doar prin simplu fapt că ochii lui lăptoși ieșeau în evidență, era, în ochii unora, o țintă roșie.

   Și-a continuat drumul spre școală gândindu-se cum ar putea să oprească această batjocoră. Ca în orice altă zi... Spre fericirea lui Andrei, lucrurile aveau să se schimbe.

Alexandra Iuliana Cucuteanu

In urmatoare zi Andrei merse afara pentru a se plimba si a admira natura. In timp ce mergea s-a impiedicat de o piatra si din cauza ca el n-a vazut-o a cazut pe jos capatand o vanataie.Deodata simti ca cineva il ajuta sa se ridice era un oarecare.Andrei l-a intrebat de ce l-a ajutat si el a spus ca nu suporta sa vada copii neajutorati de care isi bat joc ceilalti copii.

Hotescu Lucian

Dupa ce au mai vorbit au intalnit grupul  care isi batea joc de andrei.Asa ca ei au inceput sa-i adreseze cuvinte urate.Auzind asta celalat copil a inceput sa le tina predica:sa nu se mai ia de el pt ca nu e frumos si daca ar fi in pielea lui Andrei ar vedea cum este.Asa ca pentru ziua de azi copiii l-au lasat in pace si au plecat.

 Hotescu Lucian.

A doua zi Andrei trebuia să meargă din nou la școală, cea ce l-a întristat pentru că știa că grupul acela de copii iar se v-a purta urât cu el. Andrei s-a gândit să meargă împreună cu primul om pe care îl aude ca grupul să nu îl jignească.Zis și făcut dar copiii începură să se țină după el