Colinde, colinde 

                               de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,

E vremea colindelor,

Căci gheaţa se 'ntinde

Asemeni oglinzilor.

Şi tremură brazii

Mişcând rămurele,

Căci noaptea de azi-i

Când scânteie stelele.

Se bucur` copiii,

Copiii şi fetele,

De dragul Mariei

Îşi piaptănă pletele...

De dragul Mariei

Şi al Mântuitorului

Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.

                   În seara de Crăciun
                                                                                           de George Coşbuc

 Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
 

                            E noapte, patul e făcut,                                     Dar cine să se culce?                                         Când mama spune de Iisus                                 Cu glasul rar şi dulce. 

Cum S-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste El sufla
Căldură ca să-i facă.

                  Cum au venit la ieslea la Lui
                  Păstorii de la stână,
                  Şi îngerii cântând din cer,

                  Cu flori de măr în mână.

Colindătorii

                    de George Coşbuc

 Cad fulgii mari, încet zburând
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
Demult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce,

Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos,
Căldură ca să-I facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.

 Și-auzi ! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă-
Noi stăm cu ochii pironiţi
Și fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Lerui, Domnul mare !

Ei cântă-nălţător și rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se întorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam niciunul-
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Și în târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Și-n vis vedeam tot flori de măr
 Și-n faşă, mic, pe Domnul.

Crăciunul copiilor

                                              de Octavian Goga

Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate…
 

Uite cum: vă spune badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă...  
 

Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar Moșul are
Colo'n cer, la el în tindă,
 Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare...
Și de-acolo știe Moșul,
 Ce-i șiret el, lucru mare.

                              Crăciunul 

                               de Zorica Lațcu (Maica Teodosia)

Tu nu mai ai, copile, azi,

Crăciun cu ramuri verzi de brazi.

Colindul sfânt tu nu-l mai ai,

Cu glasuri coborând din rai.

Şi nu-ţi mai vine Moş Crăciun,

Cu ţurţuri - perie - pe zăbun.

Şi ,,Moş Ajun'' şi ,,Dalbe flori''

La Pruncul mic şi luminat,

Tu nu mai vii la închinat.

Copil al veacului de acum,

Opreşte-te o clipă-n drum!

Căci vreau să-ţi cânt şi vreau să-ţi spun,

Încet colindul de Crăciun.

Să ştii şi tu că Dumnezeu,

Făuritorul tău şi-al meu,

Copil ca tine S-a făcut

Şi într-o iesle S-a născut.

Şi iar se naşte pentru voi,

Copii, ai vremurilor noi!

                                   Colind (1) 

                                         de Zorica Lațcu (Maica Teodosia)

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer.
Cerne Maica, cerne,
Fulgii moi i-aşterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă,
Să nu se cunoască,

Ce Fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler, 

Din înaltul Cer, 

Coboară, coboară 

Preasfânta Fecioară; 

Dar pe unde merge 

Urma i se şterge, 

Taina din vecie 

Nimeni să n-o ştie.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Intră-n staul iată,
Maica Preacurată;
În staul de vite,
Pe paie strujite.
Să nu se cunoască
 Ce Fiu va să nască.

 Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-așterne,
Lumină cerească,
Din iesle să crească,
Razele-n zăpadă
Îngeri să le vadă,
 Din înaltul Cer.

                       Colind (2) 

                    de Zorica Lațcu (Maica Teodosia)

Pentru tine, suflet drag,

Pentru tine, doară,

Fiul Tatălui şi azi,

Pe pământ pogoară.

Pentru tine, în oraş

Maica Prea Curată,

Pribegind din loc în loc,

Un locaş îşi cată.

Pentru tine, nicăieri

N-a fost ea primită,

Ci în staul printre oi

A intrat smerită.

Pentru tine naşte Prunc,

Ţie, dăruindu-L,

Mititel şi-nfăşeţel,

Cum a zis colindul.

Şi în tine, sufleţel,

Dulcea mea minune,

Prea Curata pe Iisus

Ca-ntr-o iesle-L pune.

Pentru tine, suflet scump,

Îngerii mulţime,

În alai prea strălucit,

Vin din înălţime.